STANDARDUL RASEI KING

Greutate şi dimensiuni

Scala de punctare

Masculii trebuie să prezinte un aspect masculin, iar femelele un aspect feminin. Păsările cu un aspect nedefinit sau cele care refuză să arate un comportament corespunzător pot fi depunctate cu până la 10 puncte. Aceste 10 puncte pot varia dar nu trebuie să fie incluse în totalul iniţial de 100 de puncte.

Descriere punctare

1. Ciocul: Scurt, puternic; trebuie ţinut într-o poziţie orizontală.
2. Nările: Mici, netede, pudrate, proporţionale cu mărimea capului.
3. Capul: De mărime şi lărgime medii, cu craniul bine rotunjit proporţional cu gâtul şi corpul solid. Nu trebuie să fie ciupit deasupra nărilor sau să aibă un aspect şerpuit (alungit).
4. Ochii: Proeminenţi, rotunzi şi strălucitori, situaţi la aproximativ trei cincimi (3/5) de la spatele craniului înspre faţă.
5. Conturul ochilor: Perfect rotund, cu textură fină, să nu depăşească 1,6 mm în lărgime, să fie vizibil între ochi şi pene şi să aibă o tentă de roşu.
6. Gâtul: De soliditate sau grosime medie, proporţional cu „umerii largi” şi cu corpul bine rotunjit, trebuie să fie purtat vertical.  
7. Pieptul: Pieptul este acea parte a corpului unui porumbel care se întinde de la picioare până la partea de jos a gâtului, dar nu cuprinde partea de stern pâna in spatele picioarelor. Pieptul trebuie să fie  proeminent, larg şi bine rotunjit având un aspect plăcut între curburile aripilor. Trebuie, în acelaşi timp, purtat simetric cu o ţinută fermă, ridicată a păsării. Partea de jos a pieptului trebuie să formeze o linie orizontală cu linia (inferioară) a sternului.
8. Corpul: Scurt, larg, ferm, de o adâncime (înălţime) moderată şi bine rotunjit.
9. Sternul: Să fie drept şi centrat între picioare şi pe cât posibil să fie în ton cu corpul scurt şi rotund, curbându-se într-o linie armonioasa şi terminându-se cât de aproape posibil de orificiul anal.
10. Spatele: Scurt şi larg dinspre umeri către coadă. Nu trebuie să se subţieze (ascută) prea repede, mult înainte de a ajunge înspre târtiţă (coadă), dar trebuie să se curbeze lin înspre partea din spate a gâtului şi către coada subţire.
11. Aripile: Aripile să fie ţinute lejer pe lângă corp şi să se întindă lin către târtiţă şi coadă. Curbura aripilor să fie acoperită de penele pieptului. Numărul corect al penelor primare (penelor de zbor) este 10.
12.Coada: Scurtă, direct proporţională cu corpul scurt. Lăţimea la vârf să fie de aproximativ două pene. Ea trebuie să se formeze pornind de la târtiţa groasă, largă şi să se ascută lin către vârf. Să fie ţinută într-un unghi deasupra orizontalei aşa încât să încheie curba formată de corp şi piept, dar să nu fie atât de ridicată încât să determine căderea de pe coadă a vârfurilor aripilor sau încrucişarea acestora. Numărul corect al penelor primare (ale cozii) este 12.
13. Picioarele: Solide şi drepte, aşa încât sa confere păsării o poziţie ridicată, fermă, să fie bine distanţate si poziţionate într-o linie care să fie pe aceeaşi direcţie cu curba din partea din spate a gâtului. Să nu aibă pene şi să aibă o culoare cu tentă roşiatică.
14. Degetele: Drepte, curate şi echidistant răsfirate. Să aibe o culoare cu tentă roşiatică.
15. Penajul: Penele să fie compacte şi netede, dar nu chiar ca şi ale unui porumbel voiajor. Trebuie să aibă puţină lejeritate când porumbelul este ţinut în mână. Porumbelul trebuie să aibă un penaj neted chiar şi în zona de sub orificiul anal.
In ultimul timp se practica un al tip de arbitraj (cunoscut pe la noi ca ’modelul american’). Aceasta inseamna ca porumbelului nu i se mai acorda puncte (92, 93, …, 96), ci se arbitreaza in felul descris in continuare.
La fiecare culoare se acorda doua (daca este espozitie de tineret) sau patru titluri de campion (daca este expozitie generala) la masculi si la femele. Exista un singur arbitru, iar porumbeii sunt adusi pe rand din custile lor in alte custi (custile de arbitraj) dupa cum se poate observa in fotografiile de pe site de la sectiunea expozitii.
Spre exemplu se introduc toti masculii albi maturi. Arbitrul ii analizeaza prima data vizual, facandu-si o parere despre aspectul porumbeilor. Urmeaza sa ii analizeze in mana pentru a-si da seama de greutate, volum, starea penajului etc. Dupa aceasta arbitrul isi face deja o parere, impartind porumbeii in trei categorii: 1. care nu corespund nici vizual, nici in mana; 2. care corespund vizual, dar nu sunt foarte buni in mana sau corespund in mana, dar nu corespund vizual si 3. care corespund sub toate aspectele.
Arbitrul va incepe eliminarea porumbeilor de la cel mai slab din prima categorie pana la cel mai bun, pe care il va alatura celor din categoria a doua. La fel va continua cu eliminarea porumbeilor din a doua categorie de la cel mai slab la cel mai bun, ultimul alaturandu-l celor din categoria a treia (porumbeii cei mai buni). Ultimul ramas va fi campionul.
Astfel la fiecare culoare vor fi : campion masculi maturi, campion masculi tineret, campion femele mature si campion femele tineret.
In general sambata dupa masa, dupa ce se termina arbitrajul pe culori, sunt introdusi in custile de arbitraj toti campionii (maturi + tineret + masculi + femele). Se urmeaza aceeasi procedura pana se ajunge la ultimul porumbel, acesta fiind Marele Campion sau Grand Champion (mascul sau femela – nu conteaza).

© Toate drepturile rezervate Arad 2007